miercuri, 12 noiembrie 2008

Averea ni se nationalizeaza fara sa ne dam seama

de Cristian Hostiuc
(sursa: Business Magazin

Lumea financiara si miturile ei se prabusesc in jurul nostru, iar statul nationalizeaza tot, la cererea in genunchi a capitalistilor. O realitate care nu a fost anticipata de nimeni. Oare nu a fost o mana invizibila care a creat acest domino financiar?

Este o intrebare care sta pe buzele tuturor si raspunsul final, pe care il vom afla peste decenii, va fi ca da. S-a prabusit nu capitalismul, ci democratizarea bogatiei, perioada care a inceput in urma cu doua-trei decenii. Avantul luat de lumea financiara prin deschiderea burselor catre popor a dat posibilitatea democratica a tuturor sa faca bani alaturi de Bill Gates, sa spunem. Cat castiga creatorul Microsoft in procente atat lua si John. Bill Gates, la fel ca foarte multi antreprenori, si-a impartit ideile, energia si averea cu multi alti anonimi.

Daca in secolele trecute bogatia si castigurile mari apartineau unei anumite clase si foarte rar reusea cineva sa intre in cerc, dupa 1980 lucrurile s-au schimbat radical. Bursa a devenit taramul fagaduintei, noul Eldorado financiar. Asa s-au nascut peste noapte noii milionari si miliardari ai lumii. Cu toate instrumentele ei, bursa, cel mai democratic loc din lume, unde intri si iesi cand vrei, a creat noua bogatie. Inventarea instrumentelor derivate (de catre matematicienii francezi), impachetate si plasate tuturor, a permis multiplicarea de 25-40 de ori a bogatiei. Un dolar a creat alti 40 de dolari peste noapte in instrumente financiare sofisticate, vandute apoi tuturor, in intreaga lume, in fonduri mutuale, in fonduri de pensii, in conturi de economii etc. A fost si o vanzare lacoma si corupta, dar acoperita legal prin avocati si agentii de rating.

Nimeni nu se putea opune acestui lucru, chiar daca stiau ca-i ceva artificial si corupt. Niciun presedinte, nici cel mai tare bancher central, niciun ministru de finante. Cum sa vinzi milioanelor de investitori o scadere cand totul crestea si toti voiau sa cumpere o poveste de succes, sa faca parte din show, nu sa fie spectatori? Valul democratizarii bogatiei a fost mult prea puternic.

Ce s-a intamplat apoi, unde s-a rupt firul?

Eu cred ca tot bancherii americani si-au dat seama ca ceea ce au creat ei si au vandut in toata lumea a scapat de sub control si au decis sa o ia in sens invers. Ceea ce se intampla acum odata cu caderea burselor si a tuturor pietelor financiare este o absorbtie a bogatiei artificial create. Diferenta dintre un dolar si 40, care se regasea in pretul actiunilor, al caselor, al petrolului, al luxului etc. dispare. Toate produsele raman, dar vor avea alt pret. Cei care au fost prinsi de reflux sunt maturati. De fapt, li se nationalizeaza averea prin cele mai transparente instrumente pur capitaliste. Ganditi-va ca aveati o casa care valora acum un an 150.000 de euro. Acum face 100.000 de euro. Aveati o actiune care facea 0,5000 lei, iar vineri ajunsese la 0,1450 de lei. Averea voastra a disparut. Un anonim v-a luat-o. La cine este ceea ce ati pierdut voi? Pe cine sa dai vina? Cui sa-i iei gatul? La noi, ca la noi, dar americanii isi taie venele la ceea ce au pierdut.

Statul, fie ca este american, francez, olandez sau englez, a intervenit nu pentru a salva actionarii, pentru ca ei au pierdut de mult, ci pentru a garanta datoriile din spatele companiilor. Daca nu ar fi intervenit, ar fi fost o reactie de prabusire in lant. Multi se intrebau revoltati de ce marile banci internationale nu au fost lasate sa cada, ca Lehman Brothers. Lehman a fost victima oferita publicului, putea fi oricare alta, nu asta era problema.

Ce legatura avea cu Romania? Ganditi-va ca o banca din Romania avea depozite la o banca englezeasca, operatiune perfect normala. Daca englezul pica la datorie, banca romaneasca nu isi mai recupereaza depozitele si la randul ei nici nu mai poate plati banii familiei Ionescu. Ca se mira si domnul Ionescu ce legatura au banii lui cu presedintele Barclays.

Banii nu sunt luati de bancheri ca sa-i tina in seif, sub cheie. Ei umbla in intreaga lume si ajung fie peste drum la un intreprinzator, fie intr-un cont la Citi in New York. Sau ai afaceri cu o banca locala, care la randul ei a luat banii de la un bancher de la Paris. Pica Parisul, adio finantare pentru tine. Si tot asa. Problema sunt datoriile si onorarea lor si nu banii actionarilor.

De ce a intervenit statul sa salveze sistemul? Fiindca toata lumea are incredere in stat ca nu poate da faliment si isi va onora obligatiile. Este un dat al vietii, al sistemului, asa cum avem bani in buzunar, ca moneda de schimb unanim acceptata atunci cand cumparam bunuri si servicii de la altcineva. Vrei, nu vrei, iti place, nu-ti place, tot la bancheri te intorci, ca la ei sunt banii. N-ai nevoie de bancheri, plateste-ti cosul de la Carrefour cu programe soft sau cu un raport de audit.

Ce va urma? Sigur vom fi mai saraci, pentru ca aceasta absorbtie/nationalizare a averilor (un apartament este o avere) ne atinge pe toti. Nimeni nu scapa. Acum intrebarea este unde, cand si cum se va crea noua bogatie. Cum va arata ea.


vineri, 10 octombrie 2008

De ce bogaţii devin şi mai bogaţi

de Robert T. Kiyosaki

Robert T. Kiyosaki şi-a exprimat părerea despre criza financiară care zdruncină America şi, deopotrivă, omenirea, de câteva săptămâni încoace. Articolul a apărut pe Yahoo Finance şi ne-a fost semnalat de Dorin Ionescu, căruia îi mulţumim pe această cale. Citiţi şi luaţi aminte!!!

"Când capitalismul se năruie, plătitorii de taxe adună cioburile
După cum ştim cu toţii, lumea s-a schimbat drastic la 11 septembrie 2001, când turnurile gemene ale World Trade Center au căzut.
În acest an, în ajun de 11 septembrie, turnurile gemene Fannie Mae şi Freddie Mac s-au năruit şi ele. Apoi, la 15 septembrie, Lehman Brothers şi Merrill Lynch au dispărut. De fapt, dacă socotim şi AIG, putem vorbi despre cele trei turnuri...
În câţiva ani, cea mai mare pereche de turnuri va colapsa: Securitatea Socială şi Medicare (asigurările sociale şi asigurările medicale - n.trad.). Chiar şi acum, ele se arată a fi foarte şubrede. Câţi oameni şi câte naţiuni trebuie să mai ajungă în sapă de lemn pentru a recunoaşte că e ceva foarte greşit în legătură cu sistemele financiare globale? Cât va mai dura până ne vom trezi?

Guvernul nu poate repara nimic
Personal, cred că cea mai mare problemă este că americanii aşteaptă de la candidaţii la preşedinţie, Barack Obama şi John McCain, să salveze sistemul nostru financiar. Cum de am devenit aşa de slabi încât ne predăm de bună voie propria independenţă economică în mâinile unor politicieni? Unde se spune în Constituţie că guvernul ar trebui să ne rezolve problemele financiare?
Şi de ce atât de mulţi oameni din întreaga lume aşteaptă sprijin financiar de la liderii lor politici? Se pare că majoritatea e în stare să voteze pe oricine le pune un pui în oală sau le promite că le garantează ipoteca la casă.
Ne aflăm în mijlocul unei probleme pe care nici un candidat nu o poate rezolva: o lipsă atotcuprinzătoare de educaţie financiară în sistemul şcolar. Ce altceva poate explica greşelile economice comise de clasa politică şi de liderii finanţelor? De ce atât de mulţi consumatori sunt înglodaţi în datorii până peste cap? Şi de ce milioane de oameni aşteaptă ca guvernul să repare cât mai repede ceea ce merge prost?

Sub apă
Cu câteva luni în urmă, un prieten de-al meu din Hawaii m-a întrebat dacă vreau să-i cumpăr eu noua barcă cu două motoare. O achiziţionase la sfârşitul lui 2007, la valoarea de aproximativ 85.000 de dolari. Planul său fusese să-şi refinanţeze casa, iar când aceasta avea să-şi aprecieze valoarea, să folosească diferenţa pentru a plăti barca.
Eşuând însă în obţinerea unei noi finanţări, m-a sunat să mă întrebe dacă nu-i cumpăr eu barca - trebuia doar să preiau plata ratelor şi ambarcaţiunea ar fi fost a mea. L-am refuzat, iar în cele din urmă banca i-a luat barca. Mai târziu, soţia lui m-a sunat să-mi spună că au probleme şi cu plata ipotecii. Se pare că prietenul meu îşi planificase să achite locuinţa în acelaşi mod în care planificase plata bărcii, prin refinanţarea datoriei.
Am spus această poveste pentru că ea ilustrează problema cu care se confruntă Obama şi McCain: educaţie financiară limitată şi bun-simţ financiar mult diminuat. De parcă toţi liderii acestei naţiuni ar fi urmat aceeaşi şcoală de finanţe.

Să lăsăm cinismul deoparte
Dacă doriţi să ştiţi de ce se prăbuşesc turnurile capitalismului american, vă recomand să citiţi Creatura din insula Jekyll, de G. Edward Griffin. Nu e o carte uşoară, dar odată ce începi să o citeşti, n-o mai poţi lăsa din mână. În fapt, din multe puncte de vedere, e un roman poliţist despre "crimele" financiare la care e supusă clasa de mijloc.
O lecţie foarte importantă din această carte este modul în care liderii politici folosesc vorbele pentru a induce în eroare publicul. Cei foarte, foarte bogaţi, utilizează sistemul pentru a legaliza furtul de la noi, ceilalţi, apelând la sentimentele noastre patriotice. Când liderii noştri spun: "Ne pare rău că trebuie să renunţăm la Fannie Mae şi Freddie Mac, dar vrem să protejăm poporul american", ei spun, de fapt: "Trebuie să ne salvăm prietenii bogaţi".
Tot ce trebuie să facă bancherii şi politicienii noştri e să fluture câteva stindarde roş-alb-albastre (culorile drapelului american - n. trad.), să joace câteva bare la "Yankee Doodle", că masele şi încep să-şi picure ochii şi să ceară legalizarea jafului. Da, e adevărat că ignoranţa înseamnă fericire - dar e foarte scumpă şi ne poate costa libertatea.

Libertatea în pericol
Un plan de ieşire din criză poate arăta în multe feluri. În primul rând, tipărirea de bani mai mulţi poate fi o cale de salvare, dar aceasta duce la creşterea inflaţiei. Mai degrabă decât protejarea oamenilor, va face viaţa celor săraci şi a celor din clasa de mijloc mult mai scumpă.
Un alt tip de plan de salvare ar fi protejarea prietenilor bogaţi şi incompetenţi. Dacă nu te pricepi la afaceri, eşuezi. Dacă trişezi în afaceri şi eşuezi, mergi la închisoare. Dar dacă eşti bogat şi ai relaţii politice, incompetenţa ta este protejată de un plan de salvare guvernamental.
Ca fost luptător în marina Statelor Unite şi veteran al Războiului din Vietnam, mă întristează să văd cum unele libertăţi pentru care am luptat ne sunt acum furate de bancheri şi de politicieni. Din păcate, puţini americani ştiu diferenţa dintre cuvintele "naţional" şi "social". Socializarea înseamnă a-i oferi Marelui Frate (aluzie la romanul 1984, de George Orwell - n. trad.) o parte din puterile noastre, în detrimentul liberei iniţiative. Aceasta înseamnă că oamenii vor deveni din ce în ce mai slabi şi vor avea nevoie de o putere superioară - aceeaşi putere care ne-a băgat în această mizerie - pentru a-i proteja.
Pe scurt, când turnurile Fannie, Freddie, Merrill, Lehman şi AIG s-au prăbuşit, nu doar banii au căzut odată cu ele. Ceea ce vom pierde cu adevărat este libertatea pe care s-a clădit această ţară, libertate la care cea mai mare parte a lumii încă tânjeşte."

Impresionant! Când astfel de cuvinte vin din partea lui Robert T. Kiyosaki, e cutremurător de-a dreptul. Un semnal de alarmă tras cu luciditate, dar şi cu o imensă părere de rău. Şi ceea ce el spune despre America, e la fel de valabil şi în România. Trăim, cu toţii, pe aceeaşi planetă - şi să nu ne îmbătăm cu apă rece, crezând că pe noi nu ne afectează. Trebuie să ne trezim, înainte de a fi prea târziu! Fiindcă acolo unde nu există educaţie (financiară), începe sclavia!
Mulţumim, Robert!

miercuri, 8 octombrie 2008

Apa...

de Constantin D. Pavel

Ieri am văzut acest film. Azi vi-l ofer cu drag, pentru a împărtăşi cu voi minunea apei. Însetaţi să fiţi pe veci!!!

APA APA APA APA APA!!!

duminică, 5 octombrie 2008

De ce unii fac mai mulţi bani decât alţii?

de FanKiyosaki

Am analizat multă vreme întrebarea din titlul acestui articol, căutând să îi descopăr răspunsul şi să-l asimilez în viaţa mea. L-am aflat în cele din urmă, dar nu doar teoretic, ci şi practic: am aflat cum pot face mai mulţi bani decât alţii! Şi îţi voi împărtăşi şi ţie acest "secret", care, sunt convins, îţi va schimba viaţa în acelaşi mod minunat în care mi-a schimbat-o pe a mea.

E nevoie de un pic de istorie şi de ceva calcule... De fapt, aşa cum spune Robert în scrierile sale, ca să reuşeşti trebuie să fii bun la istorie şi la calcule. Dacă nu îţi plac aceste două "materii", poţi să-ţi iei adio de la bogăţie în viaţa ta! Ei bine, istoria spune că eu, cu opt ani în urmă, lucram ca redactor de ştiri la postul de televiziune Antena 1 şi câştigam pe atunci aproximativ 8.000.000 lei vechi. Un salariu destul de bun, în comparaţie cu salariile din presa acelei vremi; munceam între 10 şi 12 ore pe zi, şase zile pe săptămână, uneori şi şapte, dar să luăm o medie de 8 ore de muncă pe zi, 25 de zile pe lună, ca să nu supărăm protecţia muncii. Aşa că... să facem calculele: primeam pe ora de muncă 40.000 lei vechi; practic, ora mea de viaţă, dacă împărţim întregul salariu la 720 de ore, câte există într-o lună de 30 de zile, valora 11.111 lei! Fie că munceam, fie că mâncam, fie că dormeam, fie că mă plimbam sau vedeam un film, ora mea de viaţă valora 11.111 lei vechi. Îmi doream mai mult? Sigur că da!

Doi ani mai târziu, lucrând tot ca redactor de ştiri, dar de această dată la proaspăt înfiinţatul post de televiziune Bucureşti 1 TV (B1 TV), primeam un salariu de 12.000.000 lei vechi. Adică, 60.000 lei vechi pe ora de muncă! Practic, ora mea de viaţă valora acum 16.666 lei vechi. Îmi doream mai mult? Sigur că da!

Acum, făcând calculele, ora mea de viaţă valorează 350.000 lei vechi! Fie că muncesc (şi muncesc mult mai lejer decât munceam în Antena 1 sau B1 TV), fie că mănânc, fie că dorm, fie că mă plimb sau mă uit la un film, eu fac acum 350.000 lei vechi pe oră! Îmi doresc mai mult? Sigur că da! Voi obţine mai mult de atât? Sigur că da!!!

Secretul creşterii veniturilor mele? M-am schimbat! Am devenit mai valoros! Mi-am adăugat mie însumi valoare! Am muncit, în toţi aceşti ani, mai mult asupra mea decât asupra lucrurilor din jurul meu!

Citesc mai mult acum cărţi şi articole de dezvoltare personală decât citeam pe când eram redactor. Ascult mai multe CD-uri motivaţionale şi educaţionale decât o făceam pe când eram redactor. Vizionez mai multe filme şi filmuleţe de dezvoltare personală decât o făceam pe când eram redactor. Merg la mai multe seminarii de dezvoltare personală şi profesională decât pe când eram redactor. Şi toate acestea îmi adaugă valoare! Eu devin, pe zi ce trece, mai valoros! Citind, ascultând CD-uri, participând la seminarii şi cursuri, dar, mai ales, aplicând zi de zi, cu o constanţă care mă motivează din ce în ce mai mult, cele învăţate!

De ce unii fac mai mulţi bani decât alţii? Pentru că devin mai valoroşi!

Multe $ucc€$€!!!

vineri, 3 octombrie 2008

Cum vă puteţi îmbogăţi mai repede?

de FanKiyosaki

Zilele trecute, un prieten mi-a cerut să-l împrumut cu o sumă mai consistentă; a rămas foarte dezamăgit şi mirat când i-am spus că nu am atâţia bani, nici acasă şi nici în bancă, deşi nivelul meu de trai din ultimii ani transmite altceva.

"Te-am auzit discutând de sumele pe care le învârţi... De fapt, eşti la fel de sărac ca şi mine!", mi-a spus supărat. "Nu mai sunt sărac, i-am răspuns, pentru că am active." "Poţi să ai ce-oi avea, dacă nu ai bani, tot degeaba!" "Banii mei au fost transformaţi în surse de bani, care produc şi aduc venituri lunare, mai mari sau mai mici, am căutat să-i explic. În cazuri urgente, pot vinde activele, transformându-le iarăşi în bani..."

Nu m-a înţeles. A rămas cu impresia că nu vreu să îl împrumut...
Pentru că ştiu că citeşte acest blog, îi ofer răspunsul lui Robert, a cărui carte, Tată bogat, tată sărac, a citit-o. Poate îl crede pe el...


"Unul dintre motivele pentru care oamenii bogaţi devin şi mai bogaţi este faptul că îşi menţin banii în continuă mişcare, în timp ce semenii lor îşi blochează banii într-un seif sau într-un cont de pensionare, investind pe termen lung." Citatul provine din cartea
Cine mi-a luat banii?...

Multe $ucc€#€!

miercuri, 1 octombrie 2008

Sfat financiar...

de FanKiyosaki

Am găsit un sfat financiar în romanul "Desculţ", de Zaharia Stancu, semn că şi pe la noi au existat şi există oameni care ştiu, dar care nu prea împărtăşesc ceea ce ştiu cu cei care vor să afle.

Citez:
"— Cum poate să aibă un om atâta pământ?
(...)
— Uite că poate! Şi mai multe poate să aibă un om, dacă e în stare să adune şi să păstreze ce-a adunat, să crească şi să-şi înmulţească avutul. "

Cum
se poate face asta? Există anumite căi, descoperite şi aplicate cu succes de oamenii bogaţi. O parte dintre ele le-am descoperit şi le aplic şi eu de ceva timp - şi rezultatele se văd din zi în zi, tot mai bogate! (Învaţă să faci bani!)

Multe $ucc€$€!

marți, 30 septembrie 2008

Schimbă-ţi lumea în numai o lună!

de FanKiyosaki

Mi-au trebuit mai bine de 5 ani ca să îmi curăţ mintea de imaginea banilor şi să o înlocuiesc cu cea a activelor. Dar am reuşit! Acum, mare parte din timpul pe care eu îl investesc în activităţile zilnice merge către construirea de active: "acele lucruri care îţi bagă bani în buzunar, fără ca tu să mai munceşti"!
De-a lungul anilor, l-am ascultat pe Robert Kiyosaki şi mi-am îndreptat atenţia spre activităţile enumerate de el ca fiind aducătoare de active; bineînţeles că m-am analizat cu mare atenţie şi mi-am stabilit nişte limite realiste de investiţie, în funcţie de capitalul disponibil, dar, mai ales, de inteligenţa financiară de care dispuneam la acel moment al vieţii mele, precum şi de nivelul de dezvoltare personală la care mă aflam. Concluzia: nu am intrat de la început în imobiliare, ci am ales afacerile: clasice şi de network marketing.
Rezultatele nu s-au lăsat mult aşteptate... În câţiva ani de muncă
planificată, susţinută, perseverentă, am ajuns să fac lucrurile să aducă bani, nu să câştig bani! "Oamenii bogaţi fac bani", spune Robert. Aşa că eu, atunci când fac o factură unui client, fac, practic, bani! Însă în spatele facturii se află o idee de afacere, analize de piaţă, investiţii financiare, procese de vânzare şi, evident, muncă, multă muncă (la început...).
Blogul acesta l-am fondat în ideea de a împărtăşi împreună cu voi, tuturor celor care vor să cunoască lumea fascinantă a lui Robert T. Kiyosaki, ideea de libertate financiară - care, în cele din urmă, aduce şi libertate personală!
Vă lansez, cu această ocazie, o provocare: alegeţi din lista voastră de prieteni pe cei mai apropiaţi 10 dintre ei, pe cei la care ţineţi cel mai mult şi pe care doriţi să îi ajutaţi cel mai mult. Şi scrieţi-le un mesaj prin care să îi invitaţi să intre zilnic pe acest blog şi să citească articolele şi comentariile. Apoi rugaţi-i să facă şi ei la fel, cu alţi 10 prieteni buni!

Mâine va fi 1 octombrie. Haideţi să vedem ce se întâmplă într-o lună, adică până la 1 noiembrie, cu grupul nostru de prieteni! Vă pot garanta un singur lucru: lumea voastră se va schimba radical în numai o lună! Şi nu în bine, ci în foarte bine!

Multe $ucc€$€!!!

duminică, 28 septembrie 2008

"Oamenii bogaţi nu muncesc pentru bani!"

de FanKiyosaki

Începând de astăzi, vom alege câte o frază cu greutate din opera lui Robert T. Kiyosaki şi o vom comenta şi răscomenta, până vom izbuti să scoatem din ea tot ceea ce Robert a dorit să ne facă să înţelegem.
Vă aştept pe toţi să contribuiţi, să participaţi cu comentarii şi păreri personale, pentru că numai astfel vom putea să declanşăm schimbarea atât de mult dorită în sânul societăţii româneşti. Bogăţia unei ţări vine, în cele din urmă, prin îmbogăţirea educaţională a cetăţenilor ei, o componentă importantă fiind şi educaţia (inteligenţa) financiară.


Fraza de astăzi este: "Oamenii bogaţi nu muncesc pentru bani!".
Apărută în majoritatea cărţilor lui Robert, această axiomă mi-a dat mult de gândit. Eu credeam că oamenii bogaţi sunt cei care au bani şi care muncesc să facă din ce în ce mai mulţi bani, pentru a se îmbogăţi şi mai mult. Aşa că... m-am simţit un pic deranjat de afirmaţia lui Robert. Citind mai departe Tată bogat, tată sărac, apoi Cadranul banilor, am început să înţeleg despre ce vorbeşte omul de afaceri american acolo.
Oamenii bogaţi muncesc pentru active, banii fiind doar un... reziduu al construirii de active. Ce sunt activele şi cum le descrie Robert, pe înţelesul tuturor, vom descoperi în articolele viitoare! Până atunci, studiaţi materialele educaţionale ale lui Robert T. Kiyosaki, să putem avea o bază reală de discuţie...

Multe $ucc€$€!!!

=====================================================================
Puteţi comanda separat lucrările lui Robert T. Kiyosaki, cu o reducere substanţială, şi pe siteul Profesor de... fericire

sâmbătă, 27 septembrie 2008

Stiinţa Tatălui Bogat

de FanKiyosaki

Am aflat de prima carte a lui Robert T. Kiyosaki în timpul unui seminar de afaceri la care am participat, la Brno, în Cehia, cu mai bine de 7 ani în urmă. Acolo am putut să achiziţionez două casete audio (pe atunci erau casete!...), în limba engleză, pe care le-am ascultat iar şi iar şi iar şi iar, câteva săptămâni de zile, până când au fost traduse şi în româneşte. Se chemau "Inteligenţa financiară" şi "Ai grijă de afacerea ta"... Şi iar le-am ascultat iar şi iar şi iar şi iar... Şi de fiecare dată când le ascultam, părea că mai răsare ceva nou din acea informaţie, ceva folositor mie...
Apoi a apărut în româneşte prima carte a lui Robert, "Tată bogat, tată sărac". Am cumpărat-o pe la ora 17.00, dar m-am apucat să o citesc abia pe la 21.00, când am ajuns acasă! Am terminat-o (devorat-o!!!) pe la 2.00 noaptea... şi n-am mai avut parte de somn decât spre dimineaţă!
Atunci am luat cunoştinţă cu adevărat cu Ştiinţa Tatălui Bogat. Iar acea ştiinţă mi-a schimbat viaţa! Total!
Blogul de faţă e - şi el - urmare a acestei Ştiinţe pe care Robert ne-o împărtăşeşte cu atâta bunăvoinţă. El ţi se adresează ţie, fanul Kiyosaki, ţie, celui care a gustat din această ştiinţă şi doreşte să îşi împlinească viaţa, folosind-o!
Vei descoperi aici idei din opera lui Robert, comentarii la idei, oportunităţi, resurse, informaţii, date, ştiri, cărţi, CD-uri, DVD-uri, linkuri utile, toate spre a te ajuta şi pe tine să accesezi Ştiinţa Tatălui Bogat!
Salvează adresa blogului la favorite şi cercetează-l zilnic! Pentru că meriţi să fii la curent cu tot ce e mai nou şi mai bun în educaţia financiară!
Multe $ucc€$€!!!