De ce bogaţii devin şi mai bogaţi

de Robert T. Kiyosaki

Robert T. Kiyosaki şi-a exprimat părerea despre criza financiară care zdruncină America şi, deopotrivă, omenirea, de câteva săptămâni încoace. Articolul a apărut pe Yahoo Finance şi ne-a fost semnalat de Dorin Ionescu, căruia îi mulţumim pe această cale. Citiţi şi luaţi aminte!!!

"Când capitalismul se năruie, plătitorii de taxe adună cioburile
După cum ştim cu toţii, lumea s-a schimbat drastic la 11 septembrie 2001, când turnurile gemene ale World Trade Center au căzut.
În acest an, în ajun de 11 septembrie, turnurile gemene Fannie Mae şi Freddie Mac s-au năruit şi ele. Apoi, la 15 septembrie, Lehman Brothers şi Merrill Lynch au dispărut. De fapt, dacă socotim şi AIG, putem vorbi despre cele trei turnuri...
În câţiva ani, cea mai mare pereche de turnuri va colapsa: Securitatea Socială şi Medicare (asigurările sociale şi asigurările medicale - n.trad.). Chiar şi acum, ele se arată a fi foarte şubrede. Câţi oameni şi câte naţiuni trebuie să mai ajungă în sapă de lemn pentru a recunoaşte că e ceva foarte greşit în legătură cu sistemele financiare globale? Cât va mai dura până ne vom trezi?

Guvernul nu poate repara nimic
Personal, cred că cea mai mare problemă este că americanii aşteaptă de la candidaţii la preşedinţie, Barack Obama şi John McCain, să salveze sistemul nostru financiar. Cum de am devenit aşa de slabi încât ne predăm de bună voie propria independenţă economică în mâinile unor politicieni? Unde se spune în Constituţie că guvernul ar trebui să ne rezolve problemele financiare?
Şi de ce atât de mulţi oameni din întreaga lume aşteaptă sprijin financiar de la liderii lor politici? Se pare că majoritatea e în stare să voteze pe oricine le pune un pui în oală sau le promite că le garantează ipoteca la casă.
Ne aflăm în mijlocul unei probleme pe care nici un candidat nu o poate rezolva: o lipsă atotcuprinzătoare de educaţie financiară în sistemul şcolar. Ce altceva poate explica greşelile economice comise de clasa politică şi de liderii finanţelor? De ce atât de mulţi consumatori sunt înglodaţi în datorii până peste cap? Şi de ce milioane de oameni aşteaptă ca guvernul să repare cât mai repede ceea ce merge prost?

Sub apă
Cu câteva luni în urmă, un prieten de-al meu din Hawaii m-a întrebat dacă vreau să-i cumpăr eu noua barcă cu două motoare. O achiziţionase la sfârşitul lui 2007, la valoarea de aproximativ 85.000 de dolari. Planul său fusese să-şi refinanţeze casa, iar când aceasta avea să-şi aprecieze valoarea, să folosească diferenţa pentru a plăti barca.
Eşuând însă în obţinerea unei noi finanţări, m-a sunat să mă întrebe dacă nu-i cumpăr eu barca - trebuia doar să preiau plata ratelor şi ambarcaţiunea ar fi fost a mea. L-am refuzat, iar în cele din urmă banca i-a luat barca. Mai târziu, soţia lui m-a sunat să-mi spună că au probleme şi cu plata ipotecii. Se pare că prietenul meu îşi planificase să achite locuinţa în acelaşi mod în care planificase plata bărcii, prin refinanţarea datoriei.
Am spus această poveste pentru că ea ilustrează problema cu care se confruntă Obama şi McCain: educaţie financiară limitată şi bun-simţ financiar mult diminuat. De parcă toţi liderii acestei naţiuni ar fi urmat aceeaşi şcoală de finanţe.

Să lăsăm cinismul deoparte
Dacă doriţi să ştiţi de ce se prăbuşesc turnurile capitalismului american, vă recomand să citiţi Creatura din insula Jekyll, de G. Edward Griffin. Nu e o carte uşoară, dar odată ce începi să o citeşti, n-o mai poţi lăsa din mână. În fapt, din multe puncte de vedere, e un roman poliţist despre "crimele" financiare la care e supusă clasa de mijloc.
O lecţie foarte importantă din această carte este modul în care liderii politici folosesc vorbele pentru a induce în eroare publicul. Cei foarte, foarte bogaţi, utilizează sistemul pentru a legaliza furtul de la noi, ceilalţi, apelând la sentimentele noastre patriotice. Când liderii noştri spun: "Ne pare rău că trebuie să renunţăm la Fannie Mae şi Freddie Mac, dar vrem să protejăm poporul american", ei spun, de fapt: "Trebuie să ne salvăm prietenii bogaţi".
Tot ce trebuie să facă bancherii şi politicienii noştri e să fluture câteva stindarde roş-alb-albastre (culorile drapelului american - n. trad.), să joace câteva bare la "Yankee Doodle", că masele şi încep să-şi picure ochii şi să ceară legalizarea jafului. Da, e adevărat că ignoranţa înseamnă fericire - dar e foarte scumpă şi ne poate costa libertatea.

Libertatea în pericol
Un plan de ieşire din criză poate arăta în multe feluri. În primul rând, tipărirea de bani mai mulţi poate fi o cale de salvare, dar aceasta duce la creşterea inflaţiei. Mai degrabă decât protejarea oamenilor, va face viaţa celor săraci şi a celor din clasa de mijloc mult mai scumpă.
Un alt tip de plan de salvare ar fi protejarea prietenilor bogaţi şi incompetenţi. Dacă nu te pricepi la afaceri, eşuezi. Dacă trişezi în afaceri şi eşuezi, mergi la închisoare. Dar dacă eşti bogat şi ai relaţii politice, incompetenţa ta este protejată de un plan de salvare guvernamental.
Ca fost luptător în marina Statelor Unite şi veteran al Războiului din Vietnam, mă întristează să văd cum unele libertăţi pentru care am luptat ne sunt acum furate de bancheri şi de politicieni. Din păcate, puţini americani ştiu diferenţa dintre cuvintele "naţional" şi "social". Socializarea înseamnă a-i oferi Marelui Frate (aluzie la romanul 1984, de George Orwell - n. trad.) o parte din puterile noastre, în detrimentul liberei iniţiative. Aceasta înseamnă că oamenii vor deveni din ce în ce mai slabi şi vor avea nevoie de o putere superioară - aceeaşi putere care ne-a băgat în această mizerie - pentru a-i proteja.
Pe scurt, când turnurile Fannie, Freddie, Merrill, Lehman şi AIG s-au prăbuşit, nu doar banii au căzut odată cu ele. Ceea ce vom pierde cu adevărat este libertatea pe care s-a clădit această ţară, libertate la care cea mai mare parte a lumii încă tânjeşte."

Impresionant! Când astfel de cuvinte vin din partea lui Robert T. Kiyosaki, e cutremurător de-a dreptul. Un semnal de alarmă tras cu luciditate, dar şi cu o imensă părere de rău. Şi ceea ce el spune despre America, e la fel de valabil şi în România. Trăim, cu toţii, pe aceeaşi planetă - şi să nu ne îmbătăm cu apă rece, crezând că pe noi nu ne afectează. Trebuie să ne trezim, înainte de a fi prea târziu! Fiindcă acolo unde nu există educaţie (financiară), începe sclavia!
Mulţumim, Robert!